sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Happy weekend (26) - Man and Woman (20) - Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul, femeia este inima.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.

Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.

Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femeii este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.

Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.

Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui simtind inseamna a avea in frunte o aureola.

Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.

Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

I'm Your Man

Elly ne spune cum era pe vremea ei...

vineri, 25 ianuarie 2013

Reflexii, ghici!

Stiu sigur ca unii dintre voi ati fost pe-acolo, deci trebuie sa stiti!

Reflexiile au fost ideea lui Sorin!

Oblio

Astazi nu avem tâmpiti, nu ca n-ar fi, dar facem o pauza. Am gasit tot filmul cu Oblio, stiu ca v-a placut, celor care l-ati vazut... atunci! Povestitorul este nimeni altul decât Dustin Hoffman!

miercuri, 23 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (73) - Revelion, ultima strigare!

La Carmen au venit florile, eu sunt înca la artificii, cadouri, lumânari...


marți, 22 ianuarie 2013

Sinceritate

"Daca nu le place n-au decât sa se duca-n p...gara, sa doarma pe banci acolo!".

Bravo nea Puiule, stiam eu ca esti un b...aiat dintr-o bucata, adica când o zici, o zici! "Cultura e mai grea" cum spunea parca marele Nechita, nu-i este dat chiar oricarui birjar s-o mâne...

Fool On The Hill

luni, 21 ianuarie 2013

Razboi

“Franta nu este singura ci se bucura de o sustinere politica quasi unanima a comunitatii internationale… Francezii sunt precursori în Mali…“. Asa a afirmat cea mai autorizata voce a politicii externe franceze, salutând “promisiunile facute de Marea Britanie, Belgia si alte tari“.

A trecut de atunci mai mult de o saptamâna si tot precursori sunt.

Asta în timp ce deputatul european Daniel Cohn-Bendit, om politic francez de nationalitate germana cu parinti evrei a spus în plina sedinta a Parlamentului : “Nu sunt decât soldati francezi acolo. Intr-un fel ni se spune ca ceilalti vor trimite infirmiere, deci noi putem merge linistiti sa ne omoare aia în Mali“.


sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Happy weekend (25) - Man and Woman (19), conjugale

Draga sotule,
Iti scriu aceasta scrisoare deoarece vreau sa te parasesc pentru totdeauna. Am fost o sotie buna pentru tine (cred eu), timp de 7 ani si nu am nimic sa imi reprosez. Ultimele doua saptamani au fost iadul pe pamant. Seful tau m-a sunat sa imi spuna ca ti-ai dat azi demisia, iar asta a fost picatura care a umplut paharul.
Saptamana trecuta, ai venit acasa si nu ai observat ca mi-am aranjat parul si unghiile, ti-am gatit mancarea ta preferata si am purtat chiar si o rochie de satin noua. Tu ai venit acasa si ai mancat in 2 minute, apoi ai mers direct la somn, dupa ce te-ai uitat la meci.
Nu imi mai spui ca ma iubesti, nu ma mai atingi... Ori ma inseli, ori nu ma mai iubesti, indiferent care din aceste doua lucruri s-au intamplat, PLEC.

P.S. Daca incerci sa ma gasesti, mai bine renunta. FRATELE tau si cu mine ne mutam impreuna in West Wirginia ! Sa ai o viata minunata !
Fosta ta sotie

Draga fosta sotie,
Interesanta scrisoarea ta. E adevarat ca am fost casatoriti timp de 7 ani, insa faptul ca "ai fost o sotie buna" e mult prea departe de adevar.
Vizionez meciuri atat de mult fiindca m-am cam saturat sa ma tot cicalesti. Imi pare rau ca nu a mers. Ba da, am observat ca te-ai tuns aproape zero saptamana trecuta, insa primul lucru care mi-a venit in minte a fost: "Arati ca un barbat!"
Mama mi-a spus ca mai bine nu spun nimic decat sa spun ceva urat. Cand mi-ai gatit "mancarea favorita", probabil ca m-ai confundat cu fratele meu, fiindca eu nu mai mananc porc de 7 ani. Am plecat direct la culcare dupa meci fiindca am vazut eticheta care atarna inca pe rochia ta de satin noua. M-am intrebat daca a fost o coincidenta faptul ca fratele meu a imprumutat de la mine 50 $ dimineata, iar pretul rochiei tale de satin era 49.99$.
Dupa toate astea, inca te mai iubeam si simteam ca pot face ceva ca sa mearga intre noi. Asa ca, atunci cand am descoperit ca am castigat la loto 10 milioane de dolari, mi-am dat demisia si am cumparat pentru noi doi 2 bilete in Jamaica. Dar cand am ajuns acasa, plecasesi.
Cred ca totul se intampla cu un motiv pe lumea asta. Sper ca ai viata pe care ti-ai dorit-o mereu. Avocatul meu a spus ca, avand in vedere ca m-ai parasit, nu vei vedea un cent de la mine.
Asa ca ai grija !

P.S. Nu stiu daca ti-am spus vreodata, insa Carl, fratele meu, înainte era Carla.

Elly a atins în treacat subiectul...

vineri, 18 ianuarie 2013

Reflexii în Bretania

Mai multe reflexii, la Sorin!

VIH

Meseria mea presupune, printre altele, sa prelucrez statistic toate chestionarele si sondajele care se aplica în stabilimentul unde lucrez. Ca sa fiu util, am facut chiar si un ghid despre cum se face un chestionar, cum se stabilesc obiectivele, cum se enunta întrebarile, cum se redacteaza raspunsurile la alegere, care sunt valorile statistice relevante si chiar cum se face “esantionul reprezentativ“. Restul e treaba mea: histograme, tabele, comentarii, intervale de încredere, tot ce trebuie ca lumea sa fie multumita. Si cu cât înteleg mai putin, oamenii sunt mai încântati, pentru ca le trimit si ei mai departe si nici acolo nu întelege nimeni mare lucru. Toate bune si frumoase pâna într-o zi, “Ziua mondiala anti SIDA“, când a fost lansat un chestionar, venit de data asta “de sus“, nu stiu cât de sus, ca doar pâna la Dumnezeu mai sunt “îngerii”. Prima întrebare, de încalzire si punere în tema, suna cam asa: “Ce înseamna VIH? “ si avea trei raspunsuri la alegere:

- Virus interdit aux hommes
- Virus de l'immunodéficience humaine
- Vie intime homosexuelle

Trebuie sa va spun cu sinceritate ca lucrez într-un spital unde trei sferturi din personal, deci câteva sute de oameni sunt personal de îngrijire a pacientilor. Nepermis de multi dintre acestia NU au bifat al doilea raspuns…

miercuri, 16 ianuarie 2013

Albastra (5) sau adevarul despre proverbele cu binefaceri

Nu stiu cum se face ca mie, din toate cele spuse de întelepti data trecuta, mi s-a întâmplat ce a prezis Liiceanu si “alt român“. Chiar de mai multe ori, dar pentru ca suntem la “albastra“, va povestesc ce-am patit cu si din cauza ei. Parca prin ’97 au fost inundatii mari în Moldova (unde în alta parte?) si ProTV-ul a organizat niste convoaie de ajutoare pentru cei aflati în nevoie. Am umplut rapid masina cu ce-am gasit folositor prin casa si am descarcat-o direct într-un TIR din Pache Protopopescu. Organizare impecabila, convoiul era gata de plecare, cu masini de politie care sa-l însoteasca, totul ca la carte. Dar un politist, mai “scrofulos la datorie“, ce si-o fi spus el? “Ia sa vad care-i viata lu’ asta cu masina lui frantuzeasca si cu numar galben! “, ca ma auzise vorbind româneste.

- Traiti, e masina dumneavoastra?
- Da…, de ce?
- Nu-i bine (ce intuitie are politia, stia deja!!), când ati intrat ultima data cu ea în tara?
- Cred ca acum vreo trei luni, nu mai stiu exact…
- Daca-i mai mult de trei luni e grav, e caz penal… Daca stai mai mult de trei luni în tara cu o masina straina trebuie s-o înmatriculezi aici. Dati-mi pasaportul…
- Adica? De unde pasaport, doar nu-l port mereu la mine, eu am venit cu niste haine…
- Adica o sa fie un proces si se lasa cu închisoare, nu mult, câteva luni, trece repede… Veniti la mine în masina sa dati o declaratie si pe urma mergeti acasa si-mi aduceti pasaportul.
- Cred ca au trecut mai bine de trei luni, problema este ca peste doua zile plec iar si n-am timp acuma de puscarie! Poate când ma întorc…

M-am dus cu el în masina, mi-a dat o foaie si am început sa scriu “Domnule Comandant…”

- Pai ce faceti?
- Scriu declaratia, ce s-a-ntâmplat…
- Stai domnule, credeti ca merge asa, scrieti ce va spun eu, e si-aici un limbaj…

Am scris dupa dictare o pagina în care recunosteam ca eram vinovat, cu toate legile si paragrafele pe care le încalcasem, de mi-era si mie rusine ca facusem atâtea nelegiuiri. Dupa care am luat un taxi, eram deja inculpat asa ca masina a ramas acolo, am tras o fuga acasa, am luat pasaportul si vreo 50 de marci pentru orice eventualitate si m-am întors la locul faptei. Se stie doar ca întotdeauna criminalul se întoarce la locul faptei…Cu mare greutate l-am gasit pe omul meu care era gata de plecare si i-am întins pasaportul în care pusesem “contributia”.

- Stai dom’le, chestiile astea se fac discret, hai în masina… (se uita în jur precaut, se vede ca stia deja ce era în pasaport, deh, e si el om!). Mare noroc ai ca ma grabesc si n-am timp sa-ti fac actele de trimitere în judecata (trecuse deja la “tu”, eram prieteni). Uite, ia carnetul, buletinul si declaratia, ca eu n-am ce sa fac cu ele. Drum bun si fii atent, e drum lung pâna-n Franta, mi-a mai spus el, premonitoriu…
- Inca ceva, zic eu, doar n-o sa înmatriculez masina aici de fiecare data când ma întorc cu ea si din nou în Franta când ajung acolo. Si nici la puscarie nu-mi prea vine sa ma duc… Trebuie sa fie o solutie!
- Sigur ca este, e simplu, o data la trei luni te duci la bulgari la Russe ca-i aproape si nu-ti trebuie nici viza, bei o cafea acolo si când te întorci, aia de la vama îti pun o stampila cu data intrarii. Si poti sa mai stai trei luni fara grija… Hai noroc!

Acuma daca ar fi sa reiau pe rând proverbele de data trecuta, ar trebui sa va spun daca binele a învins pe pamânt, cât de necesar am fost eu în ziua aia, de ce anume m-am umplut, cât bun simt am avut, daca am parut bun sau chiar am fost, cât bine am gasit la “semenii“ mei, cât de fericit am fost dupa aceea si alte detalii pe care daca vreti, le puteti discuta cu mama…

Iar politistul, poate ca marcile alea le-a dat tot pentru sinistrati, dar n-as baga mâna-n foc…

Famous Blue Raincoat


marți, 15 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (72) - A venit iarna...

... dar noroc mare ca am venit si eu acasa, am bagat masinile în garaj, am curatat zapada pe vreo 50 m de trotuar sa nu-si rupa gâtul vreun "tânar si nelinistit" pe care-l manânca undeva si are chef de aventuri iarna pe gheata. Altfel îl platesc cât nu face.
Dupa care o maslina, o slanina, un usturoi, palinca, aia, aia, frig tare domnule!

Dupa prezicerile oamenilor de stiinta mâine sau poimâine ajunge si la Carmen.

luni, 14 ianuarie 2013

Intermezzo – Vorbe întelepte despre binefaceri

M-am întrebat mai demult cât o fi de bine sa faci bine? La întrebarea asta simpla, ca toate întrebarile, înteleptii au dat mai multe raspunsuri pline de bun simt:

“Pentru ca răul să învingă pe pământ este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic“ (Edmond Burke)
“Nimic nu ne face mai necesari în lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii noştri“ (Goethe)
“Omul trebuie să facă bine celui ce i-a făcut bine, căci de vei face bine, vei găsi tot bine“ (Esop)
“Învaţă-ţi inima către facerea de bine. Invaţă-o neîncetat şi te vei umple de bucurie“ (Buddha)
“Trebuie să iubim oamenii şi să avem încredere în ei, ca să nu ne transformăm viaţa într-un haos“ (E. M. Forster)
“Pentru oamenii de bun simţ nimic nu-i nefolositor“ (La Fontaine)
“Nu-i de ajuns să faci bine, mai trebuie să-l faci şi bine“ (Diderot)
“Cato prefera să fie bun, decât să pară“ (Sallustius)
“Bine faci, bine gasesti“ (Un român)
“Grija pentru nefericirea celuilalt ne face nefericiti pe noi însine“ (Gabriel Liiceanu)
“Facerea de bine, … de mama“ (Alt român)

O sa vedeti cât de sus te înalta facerea de bine… Ma documentez câteva zile si pe urma va spun restul.

Eric Clapton - To make somebody happy


duminică, 13 ianuarie 2013

Happy weekend (24) - Man and Woman (18)

Femeile se indragostesc de ce aud, barbatii de ce vad... de aceea femeile se machiaza si barbatii mint...

O fi adevarat, Elly?

vineri, 11 ianuarie 2013

Reflexii - Ciotul

Oricât ar fi oglinda de fermecata, ciotul tot ciot se vede.

Criminali în devenire

Ieri pe la ora amiezii politia a dat buzna în cantina unei gradinite, a luat o fetita de cinci ani si a dus-o la “sectie“. Motivul? Parintii aflati în divort nu au platit cantina timp de o luna si erau datori 170 euro. Cine-i vinovatul?

- politia
- parintii
- copilul
- scoala


miercuri, 9 ianuarie 2013

Albastra (4)

La sfârsitul vacantei fetelor Albastra a ramas cu mine. Asa a vrut ea. Ca sa-i dovedesc pasiunea si abnegatia mea am dus-o la un specialist sa-i puna o centura de castitate. Adica o alarma vreau sa spun. Si inevitabilul s-a produs…

Asa cum un apartament banal de bloc este spart de hoti exact dupa ce faci unele schimbari printre care usa de la intrare, chestie pe care am constatat-o pe propria-mi usa, dar asta-i alta poveste, la fel se întâmpla si cu masina. Baietii lucreaza cu cap si cu multa rabdare. Dupa chipul si asemanarea Albastrei si a partenerului ei de viata, alarma era si ea foarte sensibila. Au “stârnit-o” câteva nopti la rând asa ca “de fier sa fi fost”, si masina si vecinii de cartier, la un moment dat nu mai rezisti. Era mai ceva ca sirena lui Roaita. La început ma trezeam buimac în mijlocul noptii sa-mi caut cheile prin buzunare si sa opresc harmalaia, ca se puneau pe urlat si haitele de câini de paza hraniti stiintific de vecinii milosi. Problema era ca telecomanda oprea doar trompeta nu si latraturile.

Intr-o faza ulterioara de întelegere mai profunda a situatiei delicate în care ma aflam, ma culcam cu telecomanda la cap. La fel ca alarma, telecomanda functiona si ea perfect. Aveam un profund respect pentru profesionalismul lor. Si al celor care au montat-o si al hotilor. Cu un plus pentru hoti. Nu-i usor sa te scoli în fiecare noapte si sa faci ture prin cartier doar ca sa pornesti alarme si atât.

In sfârsit, satul sa ma tot trezesc la cele mai neasteptate ore, sa fiu privit chiorâs de vecini si criticat prin sedintele de asociatie de aceiasi, eu, care eram un model de comportare fiind si presedinte de bloc, am decis s-o dezactivez. Pe alarma. Deci nu m-am mirat prea tare când într-o dimineata am gasit portbagajul deschis si tot continutul lipsa. Fara urme de violenta fizica, macar au lucrat cu mila, spre deosebire de brutele celelalte. Chiar am apreciat faptul ca au lasat portbagajul deschis. Pe de o parte pentru ca ar fi facut zgomot trântind capota pe la al doilea somn, ceea ce era prea mult pentru vecinii traumatizati deja iar pe de alta ca sa-mi dau seama ca se întâmplase ceva deosebit si sa-mi cumpar alta roata de rezerva ca sa nu ramân în pana ca prostul cine stie pe ce coclauri.

David Gilmour - Out Of The Blue


marți, 8 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (71) - A trecut si Revelionul...

Dupa asta gata, facem o pauza. Un singur lucru nu pricep, acum, când am "developat" filmul: unde a disparut friptura, ca au fost vreo trei feluri!

Carmen a deschis mai devreme azi!

luni, 7 ianuarie 2013

Astazi as fi vrut sa scriu ceva serios...

… dar am dat peste textul asta dureros de frumos si de adevarat scris de Simona Catrina si nu de Dinescu, asa cum au crezut si mai cred multi si am crezut si eu, scuze, dar mi-am revenit repede si am verificat sursa din mai multe… surse, ca un adevarat jurnalist ce nu sunt. Mi se pare chiar si mai serios, mai ales dupa glumita publicata ultima data, cu toate valurile pe care le-a stârnit ea. Deci :

“Iubire, vezi ca azi ajung tarziu acasa: LA 1.00 AM TELECONFERINTA, LA 2.00 NASC, la 3.00 AM MITING

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă,
la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.

Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat. Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna... Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu.

Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.

Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.”

duminică, 6 ianuarie 2013

Happy weekend (23) - Man and Woman (17)

Lucruri mai serioase gasim la Elly.

vineri, 4 ianuarie 2013

Reflexii în nuante de verde

Hai sa vedem ce mai face Sorin!

Accesul la educatie este foarte simplu...

... si asta tot timpul, nu doar vinerea!

joi, 3 ianuarie 2013

Albastra (3)

Dupa ce am revenit în legalitate si eram din nou un om întreg si real înregistrat la Evidenta populatiei ne-am putut vedea de vacanta. Albastra aborda cu gingasie occidentala si oarece temeri drumurile patriei fara sa înteleaga încercarile altora de a intra în vorba cu ea într-o limba pe care începea sa o cunoasca, dar fara rafinamentele unui folclor atât de colorat si divers cum e al nostru. Singurul lucru la care era receptiva era limbajul degetelor. Cu timpul a început sa înteleaga si restul. Asa ca n-a trecut prea multa vreme pâna când a început sa-i înfrunte pe mitocani folosindu-si tineretea si forta interioara.

Intr-o zi eram la Mogosoaia. Am lasat-o la umbra iar noi ne-am plimbat putin pe malul lacului. La întoarcere am gasit-o mai îngândurata si cum se spune, “un ochi râdea, altul plângea”. Adica avea un geam spart. Domnii care au agresat-o au vrut sa-i ia casetofonul, dar a tinut de el cu dintii si cu cheia care era la mine. Am depus o râdere la politia locala unde mi s-a spus ca domnii respectivi erau niste ursari locali fara maniere care nu se aflau la prima tentativa de acest gen.

Ma rog, am dus-o la un cabinet de cosmetica unde i-au reparat rana proaspata si onoarea afectata, dar a ramas tot restul vietii cu un cearcan discret la ochiul respectiv, baietii negasind un geam la fel de limpede ca privirea ei dinainte. Asta nou era putin fumuriu...

David - Blue Light



marți, 1 ianuarie 2013

Miercurea fara cuvinte (70) - Craciun românesc

Problema a fost ca noi le-am sarbatorit în aceeasi seara pe amândoua. Numai probleme de astea va doresc!

Ca de obicei, sarmale,
pe urma am scos niste ardei cu varza
pentru o pulpa de caprioara
... cu sos de ciuperci cu vin
si o bucata zdravana de mistret
bine împanat cu usturoi.
S-a întors si Carmen!