joi, 6 august 2009

Roşu

Toata lumea stie ce greu este sa introduci o culoare noua în garderoba. Mai ales Doamnele. Dupa o banala bluza roşie de exemplu urmeaza fuste, centuri, pantofii cu posetele si eventual manusile aferente, esarfe, cordele si snurulete asortate. Ca sa nu spun ca si turcoazele trebuie schimbate cu rubine (sper ca am scris bine) sau granate sau în fine, nu mai intru în detalii. Dar nici pentru noi nu-i asa usor. Acum vreo doi ani a început sa-mi placa roşul. Ma batea gândul mai demult. Andreea prevazuse cu înca doi ani înainte si-mi luase un fular roşu si lung. Frumos din partea ei si frumos si fularul. Nu-i prea frig pe-aici dar îl port din când în când aruncat asa, cautat neglijent peste umar sau cu un nod larg care-mi tine cald în zona abdominabila. Nu sunt chiar asa rafinat ca sa-mi iau un costum negru cu captuseala roşie sau original ca sa port camasi roşii descheiate pâna în aceeasi zona la un costum tot negru sau alb de exemplu. Asa ca mi-am luat niste camasi roşii cu mâneci de toate felurile cu gândul sa le port unde nu este nevoie de staif. Tot Andreea mi-a mai luat si un pull roşu iar Nana a zis ca-s nebun si trebuie sa va spun ca amândoua se pricep foarte bine. In rest mi-am cumparat eu cam tot ce-mi mai trebuia ca sa pot improviza tinute sport pe baza de roşu. Am pâna si sosete roşii. Mai aveam o singura mica neîmplinire: as fi vrut si un pardon, slip, tot roşu. Ei bine, n-am gasit asa ceva. Si cum se apropia o scurta vacanta în România mi-am spus sa profit de oferta chinezeasca de acolo. Imediat ce am ajuns mi-am spus oful vecinilor nostri cei mai buni, Marina, consortul ei Costica (altul, nu Costel) si Kiki, o Doamna cu un simt al umorului pe care nu-l au multi si cu o vârsta la care si-l poate etala fara probleme. Care mi-a si dat solutia : « Dane, mergem mâine în piata la Domenii si-ti fac eu cadou o pereche. Da’ când venim acasa, ti-i pui si faci o poza cu mine ». Zis si facut, ca-n bancul cu iepurasul, a doua zi plecam în formatie completa, ajungem, intram într-un magazin, Kiki si cu mine în fata la tejghea, Nana, Marina si Costica în spate. De jur-împrejurul nostru chiloti si ciorapi pâna-n tavan. Si acolo are loc urmatorul dialog în trei, ca sa spun asa, delirant:
- Aveti chiloti?, întreaba Kiki, exact când voiam si eu sa pun aceeasi întrebare, dar mai ocolita.
- Da, doamna, de care?, raspunde duduia foarte calma si amabila, fara sa cada în capcana.
- Pentru domnu’, zice Kiki serioasa, luându-mi-o din nou înainte.
- Sigur, ce culoare?
- Roşii, raspunde senin Kiki înainte ca eu sa reusesc sa deschid gura.
- Da, bineînteles, ce masura?, dar parca era deja o mica ezitare în vocea ei.
- XL, zice Nana din spate, în timp ce eu ma întrebam ce-o sa mai spuna Kiki.
Nu stiu prin ce minune nu râdea nimeni, ca noi de obicei când râdem ne apuca durerea de burta, sfincterele stau sa pocneasca iar lacrimile curg siroaie. Aveam însa probleme de respiratie în timp ce tipa se uita perplexa de la una la alta:
- Da’ dumneavoastra de unde stiti?, a zis ea, tot calma, dar cu un zâmbet profesional putin strâmb.
- Eu sunt sotia domnului, a marturisit Nana.
- Si ... doamna?, arata ea cu degetul, într-un gest dandanachian ...
- Doamna este prietena lu’ domnu’, a mai apucat sa spuna Nana dupa care am izbucnit toti într-un râs nebun, inclusiv fata, usurata. Ati observat desigur ca eu n-am reusit sa scot nici o vorba.
Am avut dreptul si la o pereche de ciorapi roşii ca bonus dupa ce Kiki mi-a ales mai multe perechi de chiloti în nuante diferite de roşu. A propos, de ce se spune pereche si chiloti daca-i doar unul singur ?

Bineînteles ca acasa am facut poza de rigoare si a trebuit sa fac cinste la toti, ca sa nu spun ca i-am udat.

22 de comentarii:

  1. Oricum, teoretic, chilotii rosii te apara de tramvai, nu ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, dar cu doua conditii:
    1. daca as fi un geniu;
    2. daca ar fi tramvaie.

    Ori aici sigur nu sunt tramvaie.

    RăspundețiȘtergere
  3. La lectura primei jumatati, ma gindeam sa-ti cumpar aici un chilot. (deci nu o pereche). Dar tot am o sugestie valabila: coloreaza textul acestei povestioare in rosu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fotografia e la fotoshop. O coloreaza si pe aia!

    RăspundețiȘtergere
  5. O poza ,o singura poza,ar competa perfect liniile curbe ale albumului GAUDI.

    RăspundețiȘtergere
  6. Danut ai cititori noi, un cuplu Costache + Aneta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mai Costachel, Gaudi nu era daltonist.

    RăspundețiȘtergere
  8. Daltonistii, nu cu liniile au probleme.Ei nu disting culorile:ROSU de VERDE.

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine Costachel. Am mai invatat ceva. Omul cit traieste invata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Azi am probleme nu ma prind!
    - Danut. Cine te incalzeste: nodul sau fularul?
    - Costachel. Aneta e prietena ta?

    RăspundețiȘtergere
  11. Esti multumit acuma Maître? Iti cam fug ochii, dar "clientul nostru, stapânul nostru"!

    RăspundețiȘtergere
  12. @Aneta+Costache
    Costel are chef de vorba ca-i la serviciu acuma.
    @Costel
    E frumos verdele cu care am scris?

    RăspundețiȘtergere
  13. Vai, Fata Moshului, de la tine nu m-asteptam! Am s-o caut zilele astea!

    RăspundețiȘtergere
  14. Voi n-aveti somn fratilor? Sau sunteti tot prin America? A propos (à propos de ce, habar n-am, ca sa schimb vorba), ce face Steaua?

    RăspundețiȘtergere
  15. Intre noi logicienii: o inlantuire de titluri nebune ale postarilor ar fi: Eu cu costum de gala (Vaca cu chilotii de tabla), Rosu (Perechi de Costachei rosii ) La cererea publicului .... ? :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu accept atribuirea acestei culori intrigante.
    PS.
    DOMNUL ÎN VÂRSTĂ, Logicianului, după ce a cugetat o vreme: Deci, logic vorbind, câinele meu ar fi pisică.
    LOGICIANUL: Logic, da, Dar şi contrariul e adevărat.
    DOMNUL ÎN VÂRSTĂ: Frumoasă mai e şi logica asta!
    LOGICIANUL: Cu condiţia să nu faci abuz de ea.

    RăspundețiȘtergere

Scrieti baieti, numai scrieti!